îndemânare sf [At: (a. 1773) URICARIUL, IV, 30/16 / V: ~dăm~ / Pl: ~nări / E: îndemâna] 1 (Înv) Comoditate. 2 (Înv; îla) De ~ Potrivit. 3 (Înv) Posibilitate. 4 (Înv) Prilej. 5 (Înv; îls) ~ de vreme Moment oportun. 6 (Înv) Ajutor. 7 Aptitudine. 8 Ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinații Si: abilitate, dibăcie, iscusință, îndemână (19), pricepere.