*aleatóriŭ, -ie (ea 2 sil.) adj. (lat. aleatorius, d. álea, zar, cub cu care aruncĭ la joc). Supus întîmplăriĭ: asigurările-s contracte aleatoriĭ, un pescar care vinde din ainte ceĭa ce va prinde dintr’o aruncătură de plasă face o vînzare aleatorie. Adv. În mod aleatoriŭ.