BARIERĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se închide, vremelnic, trecerea peste o șosea, peste linia ferată etc.; p. ext. locul unde se întretaie o șosea cu linia ferată. ♦ Linie de plecare la alergările de cai. Dinaintea galeriei [privitorilor] este bariera de unde pleacă alergătorii. NEGRUZZI, S. I 36. ♦ Fig. Obstacol, piedică, opreliște. Locul pe unde se intră într-un oraș și unde se încasau altădată și taxele pentru mărfurile care se aduceau spre vînzare. Ajunseserăm la barieră și, cînd să trecem, eu scot să dau taxă. PREDA, Î. 83. Cînd mă trezii, eram afară de barieră, în mijlocul cîmpului. BOLINTINEANU,387. – Pronunțat: -ri-e-.