BORTICICĂ, borticele, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui bortă. Dai de o sfoară cu nod la capăt, ce iese dinlăuntru spre afară, prin o borticică... după grosimea sforii. HOGAȘ, 49. Șoarecul... cu oaspele-mpreună, ieși din borticică. NEGRUZZI, S. II 300. Am o casă mititică, Fără nici o borticică (Oul). GOROVEI, C. 267.