BUNDĂ (pl. -de) sf. 1 👕 Manta de postav lungă, cu mîneci, blănită (cu piele de oaie, de vulpe, etc.), pe care o poartă bărbații (🖼 652): el așternu bunda sa pe oblîncul șelei (ODOB.) ¶ 2 Mai adesea BONDĂ, BONDIȚĂ Mold. Bucov. Un fel de pieptar făcut din piele de oaie, purtat de bărbați și de femei: pîlcuri de femei... cu bunde înflorite peste cămăși de in (VLAH.) (🖼 653) [ung. srb. rut. bunda].