Definiția cu ID-ul 838744:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNDĂ, bunde, s. f. (Pop.) 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă1; blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. Pieptar (1). – Din magh. bunda.