burtă s. f. (lb. vorbită) Excrescență, lungime (nedorită) ◊ „«Scrisori de vacanță» (roman epistolar, apărut în Editura Cartea Românească) de T.C. conținând nu puține pagini de epică izbutită, dar și unele «burți» ale textului.” Săpt. 6 V 77 p. 8. ◊ „[...] ceea ce nu înseamnă că filmul nu are și câteva «burți» cum se zice în jargon, meandre cum s-ar zice mai poetic.” R.l. 16 II 78 p. 2. ◊ „Nici chiar [filmul] «Patul conjugal» nu este scutit de «burți» scenaristice.” Lit. 36/94 p. 11. ◊ „Regizorul filmului [...] tocmai taie «burțile» la montaj.” As 182/95 p. 12 (de la burtă „abdomen”, prin analogie de formă)