câmp n. și m. (pl. câmpuri, fig. câmpi); 1. întindere de pământ arabil; 2. loc șes afară din oraș sau sat pentru pășunat: a-și lua câmpii, a fugi orbește, a-și pierde mințile; a bate câmpii, a rătăci, fig. a aiuri; 3. loc, de luptă: câmpul de bătaie; 4. fondul unei stofe sau tablou: rochie cu câmp negru și cu flori de mătase; 5. fig. sferă de lucrări sau fapte: vastul câmp al istoriei naționale. [Lat. CAMPUS].