CHIȘINĂU < tatar kesen „schit” (etim. M. Costăchescu, Dm I 465), sau tat. kesen „capelă tombală”. Toponimul din RSS Mold. pare să fi circulat și ca antroponim: 1. Chișinău, Lazăr, 1660 (17 A II 213) din Cernătești r. lași, într-un act al m-rii Secul. Chișinăul de Criș se poate explica și din ung. < kis „mic” + Ienö (Inăul). 2. Cf. Cheșnoiu, A., act.