ciocălău sm [At: DRĂGHICI, R. 143/17 / V: (reg) ciu~ sn / Pl: ~ăi / E: srb čokov, mg csukló, bg чекутка] (Mol) 1 Știulete de porumb curățat de boabe. 2 Partea de jos a cotorului cu rădăcina rămasă pe câmp, după ce s-a tăiat porumbul Si: cocean, ciocan, ciuclej, tuleaun. 3 (Lpl) Ciupercă otrăvitoare. 4 (Reg) Ciucure. 5 (Art) Joc țărănesc. 6 Melodia după care se execută ciocălăul (5).