ciudățenie sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 273 / Pl: ~ii / E: ciudat + -enie] 1 (Înv) Minunăție. 2 Aspect ciudat al unui lucru, al unei situații, al unui fenomen etc. Si: (îvr) ciudație (2), ciudățime (2), ciudeasmă (2). 3 (Ccr) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată Si: ciudăție (3), ciudățime (3), ciudeasmă (3). 4 (Rar) Originalitate. 5 (Înv) Supărare mare Si: ciudăție (5), ciudățime (5), ciudeasmă (5). 6 (Înv; îlav) Cu ~ Bizar. 7 (Lpl) Lucruri extravagante Si: ciudă (19). corectat(ă)