colibă¹ sf [At: TETRAEV. (1574), 211 / V: ~bră / A: col~ / Pl: ~be, (pop) ~bi / E: bg колиба, srb koliba] 1 Adăpost provizoriu pentru oameni și, rar, pentru animale, din bârne, crengi, nuiele și acoperit cu paie, ramuri etc. 2 (Pex) Casă mică și sărăcăcioasă. 3 (Spc) Locuință a ciobanilor. 4 Obiect protector care acoperă stupul. 5 Învelitoare a roților morii pentru a le proteja de îngheț. 6 (Ast) Coroana boreală.