despicătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 74^r/27 / V: (îrg) dis~ (reg) deșp~ / Pl: ~ri / E: despica + -tură] 1-11 Despicare (1-2,7-14,17). 12 Bucată de lemn despicat (1). 13 (Pex) Bucată dintr-un obiect care s-a spart. 14 Ruptură lungă și îngustă a unui obiect de îmbrăcăminte. 15 Tăietură făcută din croială unui obiect de îmbrăcăminte, pentru a ușura mișcările. 16 Tăietură lungă și adâncă făcută în corpul cuiva sau în carne. 17 Falie adâncă în pământ. 18 Bucată desfăcută dintr-un corp format din părți simetrice. 19 Crăpătură a mugurilor sau bobocilor de plantă. 20 Ramificație a arborilor. 21-22 Crăpătură în trunchiul unui arbore (în care se pune altoiul) Si: (Mol) despintecătură (1-2). 23 (Spc) Șliț. 24 (Spc; îvr) Bucată din corpul unei ființe. 25 Tăietură făcută ca semn distinctiv la urechea unor animale, spre a fi identificate de proprietar.