dobă (dubă), nume ce se dă instrumentelor populare românești cu două membrane întinse pe un cerc de lemn și al căror sunet se produce prin lovire cu bețe (tobe*). Confecționarea este diferită de la o regiune la alta. Pe lângă rolul de marcare a timpilor (2) în execuția muzicală d. se folosea și ca instr. de semnal. V. darabană.