ELUCUBRAȚIE s.f. 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală și multă răbdare, lucrînd ziua și noaptea. 2. (Peior.) Combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încîlcite, absurde; aberație. [Gen. -iei, var. elucubrațiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration].