exaltație sf [At: VASICI, M. II, 92/18 / V: (înv) esa~, esaltațiune, esăltăciune, ~iune, ~tățiune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exaltation, lat exaltatio, -onis] 1 Lăudare. 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Exaltare (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 Înflăcărare. 8-9 Exaltare (8-9). 10 (Rar) Înălțare. 11 (Înv; îs) -ia crucii Înălțare a crucii. 12-14 (Înv) Exaltare (12-14). 15 (Chm; Fiz) Cantitate cu care este mărită refracția moleculară a unei substanțe organice care are în molecula sa duble legături conjugate sau triple legături, față de cazul în care nu ar avea asemenea legături. 16 (Chm; îvr) Purificare a sărurilor, metalelor etc. prin îndepărtarea elementelor străine.