FĂCLIE sf. 1 Lumînare lungă și groasă de ceară întrebuințată mai adesea în biserici și la morți: biserica de alături, luminată în roșu de făcliile credincioșilor cari o ocoleau în sunetul clopotelor BR. -VN.; Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea ALECS. ¶ 2 🐟 FACH(I)E: cînd pescuia ... cu țeapa și făclia, parcă-și mai uita ... de amar GRIG. ¶ 3 Fig. Celebritate, ilustrațiune: făclia științei [bg. -srb.].