FLACĂRĂ (pl. -ări, flăcări) sf. 1 Partea luminoasă care se înalță ca o piramidă sau ca o limbă de foc dintr’un corp care arde, pară, văpaie (🖼 2118): dete, una după alta, peste munți de cremene, din care țîșneau flăcări de foc ISP.; a arde cu flăcări ¶ 2 Foc: a arunca în flăcări; a fi în flăcări, a arde: toată clădirea e în flăcări ¶ 3 Fig. Pasiune, înfocare, patimă.