FREGATĂ, fregate, s. f. 1. (În trecut) Vas de război cu trei catarge, dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. ♦ (Azi) Tip de navă rapidă de escortă. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

fregată sf [At: FILIMON. C. II, 583 / Pl: ~te / E: fr fregate, it. fregata] 1 (Ist) Vas de război cu trei catarge, dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. 2 Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pește (Fregata). 3 Pasăre care face parte din genul fregatelor (2).

*FREGATĂ (pl. -te) sf. 1 ⛵ Vas de războiu, cu trei catarte și cu două baterii de tunuri (🖼 2203) ¶ 2 🐦 Pasăre palmipedă marină care se întîlnește pe toate mările din regiunile intertropicale (Tachypetes) (🖼 2204) [fr. < it.].

FREGATĂ, fregate, s. f. 1. Vas de război cu trei catarge (obișnuit în secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

FREGATĂ, fregate, s. f. 1. Vas de război cu trei catarge (obișnuit în secolele trecute), înarmat slab, dar cu mare viteză, destinat mai ales serviciului de pază și de recunoaștere. Cine va comanda fregata? CAMIL PETRESCU, T. II 198. [Piratul a fost] condus la Syra pe o fregată de război engleză. GHICA, S. 417. 2. Pasăre palmipedă care trăiește în regiunea mărilor tropicale avînd corpul mic și aripile foarte mari (Fregata aquila sau Fregata Ariel). Părea ca acele păsări din mările Sudului, numite fregate, al căror corp îngust și prelung slujește numai pentru a face legătura între aripile uriașe, fîlfîite în spații. C. PETRESCU, A. 323.

FREGATĂ s.f. 1. Veche navă de război cu vele, rapidă, înarmată ușor, folosită mai ales în operațiile de recunoaștere. 2. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu coadă și aripi foarte lungi. [Cf. fr. frégate, it. fregata].

FREGATĂ s. f. 1. veche navă de război cu vele, rapidă, cu trei catarge și artilerie puternică, de recunoaștere, de pază și de legătură între navele mari. ◊ navă militară modernă de tonaj mic, manevrieră și rapidă. 2. pasăre palmipedă din mările tropicale, cu coadă și aripi foarte lungi. (< fr. frégate, it. fregata)

FREGATĂ¹ ~e f. 1) (în secolele trecute) Navă militară rapidă cu trei catarge și cu vele, folosită în operațiile de recunoaștere și în serviciul de pază. 2) (în flotele contemporane ale Angliei, Franței, S.U.A. etc.) Navă maritimă militară de escortă și de apărare împotriva submarinelor. /<fr. frégate, it. fregata

FREGATĂ² ~e f. Pasăre exotică marină, de talie mică, cu aripile și coada foarte lungi, care se hrănește cu pești. /<fr. frégate, it. fregata

fregată f. cel mai mare dintre bastimente cu o singură baterie acoperită.

*fregátă f., pl. e (fr. fregate, d. it. fregata). Un fel de corabie cu pînze din vechea marină. Vapor chĭurasat cu o singură baterie acoperită și cu maĭ puțin de 60 de tunurĭ. (Înlocuit azĭ de încrucișător). Un gen de păsărĭ palmipede din mările tropicale, cu aripĭ imense și puternice și de o infinită putere de zburat.

fregată-școală s. f. (mar.) Fregată cu rol de școală ◊ „Naufragiul fregatei-școală vest-germane «Pamir» a stârnit un puternic ecou în întreaga presă a timpului.” Sec. 20 10/63 p. 210 //din fregată + școală//

fregată s. f., g.-d. art. fregatei; pl. fregate

fregată s. f., g.-d. art. fregatei; pl. fregate

fregată s. f., pl. fregate