imaș, imașuri, s.n. – Teren necultivat folosit pentru pășunat; izlaz: „Cum stau ei mai mulți feciori afară pe imaș, să păzească vitele gazdei, bagă de seamă că vine drăguța lui...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 99). – Din magh. nyomás „câmp destinat pășunii” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Philippide, DA, cf. DER; DEX, MDA), printr-o formă interm. nimaș (Șăineanu).