lănțișor s.n. 1 lănțuc, lănțușor, <pop.> lănțic, lănțuleț, lănțuș, lănțușel. Cheile de la casă erau legate cu un lănțișor. 2 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică nume de metale prețioase) lănțuc, lănțușor, <pop.> lănțic, lănțuleț, lănțuș, lănțușel, <reg.> lănțujel. Poartă la gât un lănțișor de aur, cu o cruciuliță. 3 lanț, <reg.> lanțug. Fata știe să împletească cu croșeta numai lănțișoare.