lănțuș s.n. I 1 (pop.) v. Lănțișor. Lănțuc. Lănțușor. 2 (pop.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică nume de metale prețioase) v. Lănțișor. Lănțuc. Lănțușor. II (tehn.; reg.) 1 (la car sau la căruță) v. Lambă. 2 (la proțapul săniei) v. Apărătoare (v. apărător) . Coardă. corectat(ă)