lătăreț, -eață adj., s.m., s.f. I adj. (despre obiecte, corpuri etc.) aplatizat, lățit, plat², spatulat, turtit, <înv. și reg.> lătâi, lăteț, <reg.> lătăuș, lătui. Rațele au ciocul lătăreț. II 1 s.m. (iht.) Scomber pelamys; <reg.> cărăjel. 2 s.m. (entom.) Culex pipiens; <reg.> lătăuș. Lătărețul este nimfa țânțarului. 3 s.f. (iht.; reg.) v. Beldiță. Latiță (Alburnoides bipunctatus). 4 s.f. (iht.; reg.) v. Albișoară (v. albișor). Albiță. Obleț. Sorean (Alburnus alburnus).