lecție sf [At: PETROVICI, P. 78/15 / P: ~ți-e / V: (îvp) leț~, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: ger Lektion, lat lectio, -onis] 1 Formă de bază a organizării muncii didactice prin care se transmite un anumit volum de cunoștințe unui grup de persoane cu nivel de cunoștințe relativ egal și omogen, într-un timp determinat, într-un anumit spațiu. 2 Oră de școală consacrată unei anumite discipline. 3 Ceea ce este obligat un elev să învețe și să scrie acasă la recomandarea profesorului sau a învățătorului Si: temă, (înv) matimă. 4 (Fig) Învățătură extrasă de cineva dintr-o experiență sau dintr-un eveniment neplăcut Si: pildă. 5 (Înv) Sfat. 6 (Îe) A da ~ii A pregăti elevi în particular Si: a medita. 7 (Îe) A lua ~ii A studia cu ajutorul unui profesor în afara unei instituții de învățământ. 8 (Îe) A chema, a scoate la ~ A numi un elev pentru a fi ascultat. 9 (Îe) A ieși la ~ A fi ascultat. 10 (Îe) A-și face ~ia (sau ~iile) A-și pregăti temele. 11 (Îe) A spune ~ia A expune în fața învățătorului sau a profesorului cunoștințele însușite. 12 Regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor Si: mustrare, sfat. 13 Bătaie. 14 (Pex) Pedeapsă. 15 (Îf lecțiune) Formă sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un cititor. 16 (Îaf) Citire comparativă a unui text pentru a-i stabili versiunea autentică.