7 definiții pentru logoplegie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOGOPLEGIE, logoplegii, s. f. (Med.) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; afazie, alalie. – Din fr. logoplégie.
LOGOPLEGIE, logoplegii, s. f. (Med.) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; afazie, alalie. – Din fr. logoplégie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
logoplegie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr logoplégie] (Med) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete Si: afazie, alalie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOGOPLEGIE s.f. (Med.) Alalie. [Gen. -iei. / < fr. logoplégie, cf. gr. logos – cuvînt, plege – lovitură].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOGOPLEGIE s. f. alalie. (< fr. logoplégie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
logoplegie s. f., g.-d. art. logoplegiei; pl. logoplegii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LOGOPLEGIE s. v. alalie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LOGO- „vorbire, termen, studiu, raport”. ◊ gr. logos „cuvînt, discurs, rațiune” > fr. logo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. logo-. □ ~clonie (v. -clonie), s. f., defect de vorbire care constă în repetarea convulsivă a unei silabe la mijlocul unui cuvînt; ~cofoză (v. -cofoză), s. f., surditate verbală; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a pronunța unele sunete sau cuvinte dificile; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină raportul dintre două mărimi electrice; ~patie (v. -patie), s. f., defect de vorbire care constă în exprimarea confuză a ideilor; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu corectarea deficiențelor de limbaj ale copiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; ~ree (v. -ree), s. f., tendință excesivă de a vorbi continuu și incoerent; ~terapie (v. -terapie), s. f., totalitate a tehnicilor de corectare a limbajului oral sau scris.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
logoplegie, logoplegiisubstantiv feminin
etimologie:
- logoplégie DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00