MĂSOl, -OÁIE subst. 1. S. f. și n. (Rar) Augmentativ al lui m a s ă¹ (I 1). Cf. LM. Ne mai putem însă exprima prin cuvinte subiective ale impresiei noastre: d. e. ce mai masă! sau – mescioară sau din contră măsoaie. MAIORESCU, CR. III, 287. 2. S. f. (Prin nordul Transilv. și Maram.) Față de masă. Pun stolnicu pă masă și pun gaz. . ., ș-apoi pă stolnic pun măsoaie.T. PAPAHAGI, M. Mare masă ai încărcat. . . Cu măsoaie de mătasă. ARH. FOLK. VI, 297. 3. S. n. (Regional) Sertar la masă¹ (Valea de Jos-Beiuș). CV 1950, nr. 2, 30. – Pl.: măsoaie. – Masă¹ + suf. -oi.