MAGHERNIȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Bucătărie. A: L-au ispitit întăi cu slujba ospătăriei, apoi la magherniță. DOSOFTEI, VS. B: Stegnuša: maghernița, cuhnie. LEX., 336^r. La moară mergea de măcina, și la magherniță ajuta. N 1682, 17^v. Făcu trapezerie si magherniță. GI 25^v; cf. LEX. 1683, 5^r, 83^v: L ante 1693, 26^v; ANON. CANTAC.; N 1727, 152^v; GI, 19^v. Etimologie: bg. magernica. Vezi și magher. Cf. conihă.