mineral, (engl. = mineral) element sau compus cu compoziție chimică definită, format pe cale naturală și având o stare de agregare solidă și omogenă. M. sunt corpuri anorganice cristalizate sau amorfe; după unii autori, sunt considerate m. și anumite substanțe organice din cadrul scoarței terestre (de ex. chihlimbar, țiței etc.). M. cristalizate sunt caracterizate prin: habitus, structură reticulară internă și proprietăți fizico-chimice vectoriale, iar m. amorfe, prin: lipsa unor forme și structuri reticulare proprii, proprietăți fizico-chimice izotrope și instabilitate termodinamică. În funcție de chimismul lor, m. se grupează în: elemente native, sulfuri sau sulfosăruri, oxizi, hidroxizi, halogenuri și săruri oxigenate (carbonați, nitrați, borați, iodați, sulfați, cromați, fosfați, arseniuri, vanadați, silicați). În funcție de frecvența în roci, se disting: m. principale sau esențiale și m. accesorii, iar în funcție de momentul formării lor: m. primare și m. secundare; în sedimente – după originea lor – se disting: m. → alogene și m. → autigene, iar în filoanele metalifere: m. metalice și m. de gangă.