MOȘNEAN s.m. 1. (Mold., ȚR) Moșan (1). A: Ne-au făcut moșneani împărațiii ceriului. VARLAAM. Să fie moșneni domniei și impărăției lui Dumnedzău de sus. ȘT, 234. Deaca sînt fii, sînt și moșneani. DOSOFTEI, VS. Acolo casnici și mosneani sîntem. CD 1698, 43^v; cf PRAV.; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 54^r. B: Vom rădica și pre moșneanul vostru. BIBLIA (1688). Mă învredniceaște a fi moșnean împărăție tale. CES 1700, 31^r; cf. CES 1700, 31^v; P 31^v; NEAGOE. 2. (ȚR) Moșan (2). Va fi ca și cel de pămînt moșnean. BIBLIA (1688). Etimologie; cf. moș, moșan, moșie. Vezi și moșan, moșancă, moșneni, moșnenie. Cf. moșan (1), o c i n a ș, u r i c a ș (1); moșan (2).