3 definiții pentru muntăriță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
muntăriță sf [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 25 / Pl: ~țe / E: muntar + -iță] (Trs) Femeie care are vite trimise la pășune și merge zilnic pentru a le mulge, a prepara untul, brânza etc.
MUNTĂRIȚĂ, muntărițe, s. f. (Regional) Femeie care mulge în fiecare zi vacile sau oile duse la munte și prepară derivatele de lapte; băciță. Muntarii sau muntărițele... se adună peste zi și peste noapte la una din măietoarele vecine, unde fierb laptele... fac brînză etc. PAMFILE, I. C. 438.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUNTĂRIȚĂ, muntărițe, s. f. (Reg.) Femeie care mulge vacile sau oile duse la munte și care prepară derivatele laptelui. – Din muntar + suf. -iță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: muntăriță
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
muntăriță, muntărițesubstantiv feminin
- 1. Femeie care mulge în fiecare zi vacile sau oile duse la munte și prepară derivatele de lapte. DLRLCsinonime: băciță
- Muntarii sau muntărițele... se adună peste zi și peste noapte la una din măietoarele vecine, unde fierb laptele... fac brînză etc. PAMFILE, I. C. 438. DLRLC
-
etimologie:
- muntar + -iță. DLRM