Varianta nomenire este o formă elidată a lui înomenire,înomeni.
2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înomeni vr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + oameni] (Bis; înv) A se preface în om Si: a se încarna, A se întrupa.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înomeni vb. IV refl. (înv.) a se preface în om, a lua chip omenesc; a se încarna, a se întrupa, a se împelița.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înomenire s.f. (înv.) încarnare, întrupare, împelițare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înomeni
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
Intrare: înomenire
înomenire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)