oersted sm [At: DN³ / P: ör-sted / Pl: ~ezi / E: fr oersted] (Fiz) Unitate de măsură pentru intensitatea unui câmp magnetic, egală cu intensitatea câmpului magnetic căruia îi corespunde în vid inducția magnetică de un gauss.

OERSTED s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea unui cîmp magnetic, egală cu intensitatea cîmpului magnetic căruia îi corespunde în vid inducția magnetică de un gauss. [Pron. ör-sted. / < fr. oersted, cf. Oersted – fizician danez].

OERSTED /ÖRSTED/ s. m. unitate de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, egală cu 80 de amper-spire pe metru. (< fr. oersted)

Oersted m. celebru fizician danez imortalizat prin descoperirea electromagnetismului (1774-1851).

oersted (unitate de măsură) [oe pron. dan. ö] (desp. oer-) s. m., pl. oerstezi; simb. Oe

+Oersted (savant danez) [oe pron. ö] s. propriu m.

oersted [oe pron. ö] (oer-) s. m., pl. oerstezi; simb. Oe

OERSTED [örsted] (< fr. {i}; {s} n. pr. Oersted) s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic a cărui inducție, în vid, este un gauss (simbol: Oe), egală cu 79,577 de amper-spire pe metru.

OERSTED (ØRSTED) [órstid], Hans Christian (1777-1851), fizician și chimist danez. Fondator (1825) și prof. al Școlii Politehnice din Copenhaga. Întemeietorul Societății pentru progresul științelor (1824). A descoperit (1820) acțiunea curentului electric, care străbate un conductor, asupra acului magnetic, punând bazele electromagnetismului a elaborat un procedeu pentru obținerea aluminiului metalic (1825). Studii asupra compresibilității solidelor și lichidelor.