plecăcĭúne f. (d. lat. plĭcátio, -ónis saŭ d. rom. plecat). Închinăcĭune, reverență, salut pin aplecarea corpuluĭ. Plecăcĭune! cuvînt de salutare întrebuințat de popor, ĭar de intelectualĭ numaĭ în glumă. (Azĭ se zice maĭ mult „salutare” între intimĭ și „vă salut” față de un superior).