posleț, ~eață [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 76/23 / V: ~lede s, ~ledie sf, ~lete^[1] (Pl: ~eți) sm, ~laz sm, poșlete s, potleț, pozleț sn, puslete s / Pl: ~uri / E: cf rs последки] 1 sn (Reg) Rachiu de calitate inferioară, cu un procent redus de alcool, care se scurge din alambic la începutul și mai ales la sfârșitul distilării. 2 a (Trs; d. oameni) Leneș. 3 a (Trs; d. oameni) Molâu. corectat(ă)

POSLEȚ s. m. (Reg.) Rachiu slab, apos, care rămîne în alambic după obținerea rachiului tare. – Comp. ucr. poslid, rus posled.

posleț n. Mold. rachiu apătos ce iese întâi și la urmă. [Rus. POSLEDKI, rămășițe].

posléț n., pl. urĭ (vsl. na poslĭedŭcĭe, la urmă, rus. poslédki, rămășițe; bg. poslĭedica, urmare. Cp. și cu ung. pöszlek, rămășițe de la cizmărie orĭ croitorie). Primu rachiŭ și ultimu (adică rachiŭ slab. De sigur, la început, s’a zis numaĭ despre cel din urmă). Fig. Iron. Rachiŭ prost. – Și pozleț și potleț (cp. cu rus. podléc, mișel), poslaz (pl. urĭ) și (Munt. est, Mold sud) poslete (fără pl.). Și buzum și vurt. V. fuză, picuș, poșircă.

poslaz sn vz posleț

poslede² s vz posleț

posledie sf vz posleț

poslete sm vz posleț

poșlete s vz posleț

potleț^[1] sn vz posleț corectat(ă)

pozleț sn vz posleț

pușlete^[1] s vz posleț

posláz, V. posleț.

potléț, V. posleț.

pozléț, V. posleț.

posleț, -eață, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) leneș, molâu. 2. (s.n.) rachiu de calitate inferioară (cu multă apă), care se scurge din alambic la începutul și mai ales la sfârșitul distilării.