prăpădésc v. tr. (bg. propádam, d. vsl. *pro-padati, pro-pastĭ, a se despica, propadĭ, crăpătură, propastĭ, prăpastie, d. pastĭ, a cădea; rus. propadátĭ, propástĭ, a peri. V. nă-pădesc). Nimicesc, ucid: boala l-a prăpădit. Stric, distrug: ploaĭa ĭ-a prăpădit marfa. Perd, risipesc: șĭ-a prăpădit averea în negoț. Perd din mînă, scap (Mold.): copilu a prăpădit baniĭ în ĭarbă. A te prăpădi de rîs orĭ de plîns, a leșina, a nu maĭ putea de rîs orĭ de plîns.