4 definiții pentru procleție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
procleție sf [At: CORESI, L. 376/13 / Pl: ~ii / E: proclet + -ie] 1 (Bis; înv) Anatemă. 2 (Înv) Ipocrizie. 3 (Reg; csnp) Iuțeală.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROCLEȚIE s. v. afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, duplicitate, excomunicare, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
procleție s. v. AFURISENIE. AFURISIRE. ANATEMĂ. BLESTEM. DUPLICITATE. EXCOMUNICARE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
procleție, procleții s. f. Anatemă, afurisenie. ♦ Ticăloșenie, fățărnicie, ipocrizie. – Din proclet + suf. -ie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: procleție
procleție substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||