5 definiții pentru prooratic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prooratic, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 409 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr προορατικός] (Grî; rar) Care are darul profeției.
proorátic, -ă adj. și s. (ngr. și vgr. prooratikós, prevăzător). Cant. Proroc, ghicitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prooratec, ~ă a vz prooratic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
prooratec (-că), adj. – Cu darul profeției. Ngr. προορατιϰός (Bogrea, Dacor., III, 735). Cuvînt rar, înv., folosit de Cantemir.[1]
- Var. prooratic, cf. def. din DAR — blaurb.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prooratic, prooratică, adj. (înv.) care are darul profeției.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prooratic
prooratic adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
prooratec adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)