răzbunare sf [At: HELIADE, O. I, 222 / S și: răsb~, resb~ / Pl: ~nări / E: răzbuna] 1 Dreptate pe care și-o face cineva singur, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate Si: răfuială (12), răsplată (2), (rar) răzbun² (5), (reg) răzbuneală (1). 2 Satisfacere a celui care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în locul lui pe cel de la care a suferit o nedreptate Si: (rar) răzbun² (4), (reg) răzbuneală (2), (înv) răscumpărare (6). 3 (Reg) Înseninare.