opțiuni
  • info

13 definiții pentru recompune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECOMPUNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Pref. re- + compune (după fr. recomposer).

recompune vt [At: ASACHI, E. I, 73/11 / Pzi: recompun / E: re1- + compune] A reconstitui un obiect, structură etc. din elementele în care a fost descompus. corectat(ă)

RECOMPUNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1- + compune (după fr. recomposer).

RECOMPUNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325.

RECOMPUNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompun. / < re- + compune, după fr. recomposer].

RECOMPUNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)

A RECOMPUNE recompun tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune

*recompún, -pús, a -púne v. tr. (re- și compun, după fr. recomposer). Compun ĭar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recompune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompun, 2 sg. recompui, 3 sg. recompune, perf. s. 1 sg. recompusei, 1 pl. recompuserăm, m.m.c.p. 1 pl. recompuseserăm; conj. prez. 1 sg. să recompun, 3 să recompună; ger. recompunând; part. recompus

recompune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompun; conj. prez. 3 să recompună; ger. recompunând

recompune vb. compune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECOMPUNE vb. v. reconstitui.

RECOMPUNE vb, a întregi, a reconstitui a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)

Intrare: recompune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recompune
  • recompunere
  • recompus
  • recompusu‑
  • recompunând
  • recompunându‑
 singular plural
  • recompune
  • recompuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recompun
 (să)
  • recompun
  • recompuneam
  • recompusei
  • recompusesem
a II-a (tu)
  • recompui
 (să)
  • recompui
  • recompuneai
  • recompuseși
  • recompuseseși
a III-a (el, ea)
  • recompune
 (să)
  • recompună
  • recompuie
  • recompunea
  • recompuse
  • recompusese
plural I (noi)
  • recompunem
 (să)
  • recompunem
  • recompuneam
  • recompuserăm
  • recompuseserăm
  • recompusesem
a II-a (voi)
  • recompuneți
 (să)
  • recompuneți
  • recompuneați
  • recompuserăți
  • recompuseserăți
  • recompuseseți
a III-a (ei, ele)
  • recompun
 (să)
  • recompună
  • recompuie
  • recompuneau
  • recompuseră
  • recompuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recompune, recompunverb

  • 1. A compune din nou; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reconstitui reface întregi
    • format_quote Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.