REPEZICIUNE, repeziciuni, s. f. 1. Grabă mare, iuțeală, rapiditate, viteză, repezeală. Cei doi călăreți se apropiau, acum cu repeziciune. PREDA, Î. 63. În repeziciunea gîndurilor, Milescu avu o pornire respingătoare. D. ZAMFIRESCU, R. 165. Monosilabele precipită totdeauna versul și în unele cazuri... sînt cerute de subiect, pentru a se arăta repeziciunea unei acțiuni. MACEDONSKI, O. IV 38. 2. Înclinare mare a unei pante, a unei coaste. Avîntul [batalioanelor]... se mărea, ajutat de repeziciunea văii. D. ZAMFIRESCU, R. 262.