ROTILIȚĂ, rotilițe, s. f. (Popular) Rotiță. Asta-i roata, rotilița, Fără osii, fără spițe. MAT. FOLK. 1445. ♦ (Adjectival) Rotunjoară. Fă, leliță rotiliță, Dă-mi gura peste portiță. ALECSANDRI, P. P. 366. ♦ (Adverbial) De jur împrejur, roată. Am pus mîna pe baltag Și m-am vîrtit rotiliță, Ș-am scăpat de-o poteriță. SEVASTOS, C. 299.