SCÎRNAV, -Ă, scîrnavi, -e, adj. 1. Plin de necurățenii; murdar. Într-un colț erau murdării scîrnave. DUMITRIU, P. F. 59. Să nu prinzi lucruri scîrnave sau ghimpoase în mîni, că ți-i feșteli și ți-i zgîria mînuțile cele frumușele! SBIERA, P. 206. Tîrgu îi mărișor, însă scîrnav. KOGĂLNICEANU, S. 10. ♦ Fig. Dezgustător, josnic, ticălos, infam. 2. Fig. Dezgustător; obscen. Ascultă pașii osteniți ai companiei printre scîrțiiturile căruțelor. S-auzi o suduitură scîrnavă și cîteva izbituri. CAMILAR, N. I 201. Dragostea scuturată de tot ce e vremelnic și scîrnav. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 112. ◊ Expr. (A avea) gură scîrnavă = (a avea) gură scîrboasă, v. scîrbos.