scăfârlie sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 127^v /13 / V: (reg) căfălie, găvălie, glăvie, scaf~, ~făl~, sclăfie, sclefie^[1], scof~, scovâ~ / Pl: ~ii / E: scafă] 1 (Îrg) Cupă (10). 2-3 (Îrg; pgn) (Parte a unui) obiect scobit în formă de cupă (10). 4 (Îrg; pex; îf scovârlie) Scobitură a unui obiect. 5 (Atm; pop) Orbită. 6 (Atm; reg) Glob ocular. 7 (Atm; îrg) Os parietal. 8 (Atm; îrg) Parte a cutiei craniene formată din cele două oase parietale. 9 (Atm; pfm) Cutie craniană Si: craniu (1). 10 (Fam; adesea depreciativ) Cap (al unei ființe). 11 (Reg) Sinciput (2). 12 (Mun; îf scăfălie) Chelie¹ (5). 13 (Trs) Calotă (a pălăriei). 14 (Atm; îrg) Rotulă. 15 (Reg) Prâsnel. corectat(ă)