sfanț sm [At: (a. 1799) IORGA, S. D. VIII, 36 / V: (îvp) ~ih (Pl: sfanțih și sfanțihe sn), (îrg) ~ic (Pl: sfanțici și sfanțichi), sva~, svanțih, (înv) ~ig, ~nz, țva~, țfanțih, zfanțâci, zvanț, (reg) sfănțic, sfănțâci, ~uc, sfânțâc, sfântie s, sfra~, svanțip / Pl: ~i / E: ger Zwanzig[er]] 1 Monedă austriacă de argint cu valoare veriabilă (redusă), care a circulat și la noi în prima jumătate a sec. XIX. 2 (Pgn) Monedă de valoare mică Si: para³, pitac¹, ban, bănuț, băncuță, firfiric, gologan, (reg) sfântaș, pițulă. 3 (Îlav) Până la ultimul ~ Tot. 4 (Pop; îe) A nu avea (nici sau nici un) ~ A fi lipsit de bani. 5 (Pex; îae) A fi sărac. 6 (Reg; îe) A vedea câte parale face ~ul A constata valoarea unui lucru atunci când i se simte lipsa. 7 (Reg; îe) A nu ști câte parale face ~ul A nu ști să aprecieze la timp ceva sau pe cineva. 8 (Reg; îe) A-i arăta (cuiva) câte parale face ~ul A-i dovedi (cuiva) valoarea unui lucru. 9 (Fam; lsg; csc) Bani (1). 10 (Fam; pex) Avere (13).