SFIICIOS, -OASĂ, sfiicioși, -oase, adj. Sfios. Petru, pe zi ce mergea, se făcea mai sfiicios. GANE, N. II 77. Mă apropiam cu gîndul, sfiicios, tremurînd, d-acea vestită școală. DELAVRANCEA, H. T. 86. [Era] cam sfiicios la început, dar s-a dat pe brazdă. VLAHUȚĂ, O. A. 256. ◊ Fig. Cîte o stea singuratecă se ivea la încheieturile norilor și părea că întreabă sfiicioasă pe călător unde merge. GANE, N. I 10. Printre gratii luna moale, Sfiicioasă și smerită, Și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76.