SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. Diminutiv al lui slugă; sluguță. Și pe toți să-i spînzurați, Pe Golea să mi-l iertați, Să-l punem d-o sluguliță, Colea-n vale la portiță. PĂSCULESCU, L. P. 274. Ș-au trimes o sluguliță, Să-i deie puica guriță. SEVASTOS, C. 112. Și ei, mări, ce-mi făcea? Slugulițele ce-avea, Călărașii ce-i slujea, Ei la babă-i trimetea. TEODORESCU, P. P. 522.