târnaț, târnațuri, (tărnaț), s.n. – (reg.) Pridvorul casei. Prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună (Șainelic, 1986: 74); șatră (ALRRM, 1971: 251). – Din magh. tornác „cerdac, prispă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).