*tablóŭ n., pl. urĭ (fr. tableau). Tablă saŭ foaĭe pe care-s scrise saŭ reprezentate sistematic niște materiĭ: tabloŭ sinoptic. Listă de membri aĭ uneĭ instituțiunĭ, de candidațĭ, de reușițĭ: ofițer pus pe tablou de înaintare. Portret, lucrare de pictură saŭ de desemn: tabloŭ istoric. Diviziunea uneĭ pĭese teatrale saŭ subdiviziunea unuĭ act deosebită pin schimbarea decoruluĭ: feerie în cincĭ acte și treĭ-spre-zece tablourĭ. Fig. Obĭecte, peizaje saŭ persoane care produc impresiune: e un tabloŭ măreț cataracta Niagareĭ, o vijălie, un duel de artilerie, ceata luĭ Peneș Curcanu plecînd la bătălie. Descriere saŭ reprezentare cu vorba saŭ cu condeĭu: a face un tabloŭ fidel al războaĭelor civile. A rămînea tabloŭ, a rămînea uĭmit, surprins, înmărmurit (ca o statuă, ca un tabloŭ).