15 definiții pentru tăbârci
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. Refl. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu (din cauza unei sarcini pe care o poartă); a se târî. – Din tăbârcă.
tăbârci1 [At: CREANGĂ, P. 176 / V: (reg) ~băr~, ~pâr~ / Pzi: ~rcesc / E: tăbârcă1] 1 vt (Mol) A ridica ceva cu multă greutate Si: (reg) a opinti. 2 vt (Mol) A duce o greutate (în brațe, în mâini sau în spate). 3 vt (Mol) A răsturna o greutate. 4 vt (Mol) A târî după sine ceva greu. 5 vr (Reg) A umbla greu (din cauza unei unei poveri). 6 vr (Reg) A se cățăra cu greutate. 7 vr (Mun) A se cocoșa (de bătrânețe).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. Refl. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu ( din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din tăbârcă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de pan111
- acțiuni
A TĂBÂRCI ~esc tranz. pop. (greutăți) A duce sau a ridica cu greu (în brațe sau în spinare). /Din tăbârcă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE TĂBÂRCI mă ~esc intranz. 1) A se cățăra anevoios; a se urca, opintindu-se. 2) A merge încet, abia ducându-și picioarele (din cauza unei sarcini); a se târî. /Din tăbârcă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăbărci v vz tăbârci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
topârci v vz tăbârci1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂBÎRCI, tăbîrcesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. A duce, a purta o greutate în brațe, în mîini sau în spinare; a tîrî după sine ceva greu. Un moșneag... călca pe urmă-i, abia tăbîrcind un geamantan jerpelit. C. PETRESCU, O. P. I 66. Gîfîind din greu, au tăbîrcit sacii plini, coborîndu-i în barcă. BART, E. 332. Femeia lui Ipate și cu argatul tătîne-său tăbîrcesc sacul cum pot, îl pun într-o căsoaie pe cuptori după horn. CREANGĂ, P. 176. 2. Refl. A se cățăra cu greutate, a se opinti (să se urce). Tătuca bătrîn s-o suit pe umerile lui Vasîli... și, după ce s-o mai tăbîrcit cît s-o mai tăbîrcit, o agiuns pe gard deasupra. ȘEZ. VIII 56. ♦ A merge cu greu (din cauza unei sarcini pe care o porți); a se tîrî. Moșneagul se tăbîrci după el pe sub masă, pe sub pat, prin unghere. I. CR. III 242. Văzură pe Vlad tăbîrcindu-se cu ușile în spate. ȘEZ. V 133.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăbîrcésc v. tr. (cp. cu tărbăcesc orĭ cu topîrcesc, formă maĭ rară, d. ung. toporcsolni, a tropoi, a călca greŭ, toporcolni, a merge tîrînd ceva. V. pobîrcesc). Est. Fam. Reușesc să rîdic și duc cu greŭ: de abea am tăbîrcit sacu. V. refl. Duc cu greŭ: se tăbîrcea cu sacu’n spate. Ajung sforțîndu-mă: s’a tăbîrcit și a ajuns sus pe zaplaz. Mă trudesc c’un lucru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
topîrcésc, V. tăbîrcesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăbârci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbârcesc, 3 sg. tăbârcește, imperf. 1 tăbârceam; conj. prez. 1 sg. să tăbârcesc, 3 să tăbârcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăbârci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbârcesc, imperf. 3 sg. tăbârcea; conj. prez. 3 să tăbârcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăbârci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbârcesc, imperf. 3 sg. tăbârcea; conj. prez. 3 sg. și pl. tăbârcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂBÂRCI vb. v. târî.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăbîrci vb. v. TÎRÎ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
tăbârci, tăbârcescverb
- 1. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un moșneag... călca pe urmă-i, abia tăbîrcind un geamantan jerpelit. C. PETRESCU, O. P. I 66. DLRLC
- Gîfîind din greu, au tăbîrcit sacii plini, coborîndu-i în barcă. BART, E. 332. DLRLC
- Femeia lui Ipate și cu argatul tătîne-său tăbîrcesc sacul cum pot, îl pun într-o căsoaie pe cuptori după horn. CREANGĂ, P. 176. DLRLC
-
- 2. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tătuca bătrîn s-o suit pe umerile lui Vasîli... și, după ce s-o mai tăbîrcit cît s-o mai tăbîrcit, o agiuns pe gard deasupra. ȘEZ. VIII 56. DLRLC
- 2.1. A umbla greu (din cauza unei sarcini pe care o poartă); a se târî. DEX '09 DLRLCsinonime: târî
- Moșneagul se tăbîrci după el pe sub masă, pe sub pat, prin unghere. I. CR. III 242. DLRLC
- Văzură pe Vlad tăbîrcindu-se cu ușile în spate. ȘEZ. V 133. DLRLC
-
-
etimologie:
- tăbârcă DEX '98 DEX '09