tăvălic [At: PRIBEAGUL, P. / V: (reg) ~ici sm, ~ig, travalâc, trăv~, trevelec, trevelici sn, trăvălică, treveleacă sf / Pl: ~ici sm, ~ice, ~uri sn / E: ns cf tăvăli] (Reg) 1-3 sn Tăvălug (1-2, 5). 4 sn (Îlav) De-a ~a (sau trevelecu, treveleaca) De-a rostogolul. 5 sn Buștean folosit în construcții. 6 sn Sulul de lemn de la fântâna cu scripete. 7 sn (Îf trăvălic, trăvălice) Parte a joagărului pe care alunecă patul pe care stă bușteanul de tăiat. 8 sn Bucată de lemn care se pune la gâtul câinilor ciobănești. 9 sn (Îf trăvălic) Vălătuc. 10 sm (Bot; reg; îf tăvălici) Scaiul-dracului (Eryngium campestre).

TĂVĂLIC s. m. sau n. (Mold.) Tăvălug. Un . . . rătund tăvălic de piatră poate să stea? CD 1698, 36^r; cf. CD 1770, 44^r. Etimologie: cf. tăvăli.

tăvălici sm vz tăvălic

tăvălig sn vz tăvălic

travalâc sn vz tăvălic

trăvălic sn vz tăvălic

trăvălică sf vz tăvălic

treveleacă sf vz tăvălic

trevelec sn vz tăvălic

trevelici sn vz tăvălic

TĂVĂLIC s. v. tăvălug, vălătuc.

tăvălic s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC.